Definita cuvantului seimen
SEIMÉN, seimeni, s. m. (În sec. XVII-XVIII, în Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe, a căror atribuție era paza curții domnești. [Var.: siimén, simén s. m.] – Din tc. seğmen.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu seimen
CACOGÉN, -Ă adj. (Bot.; despre un organ) Care prezintă o structură genetică nefavorabilă. [< fr. cacogène]. Vezi definitia »
HOLOCÉN s.n. Ultima epocă (serie) a cuaternarului; aluviu. // adj. Care aparține acestei epoci. [Var. olocen s.n. / < fr. holocéne, cf. gr. holos – întreg, kainos – recent]. Vezi definitia »
EOCÉN s.n. Epoca (seria) mijlocie a paleogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. e-o-. / < fr. eocène, cf. gr. eos – auroră, kainos – recent]. Vezi definitia »
DIFOSGÉN s. n. substanță toxică de luptă, lichidă, asemă-nătoare fosfogenului. (< fr. diphosgène) Vezi definitia »
FOTOGÉN, -Ă adj. Care produce, răspândește lumină. [Cf. fr. photogène < gr. phos – lumină, gennan – a naște]. Vezi definitia »