PENINSULÁR, -Ă adj. Care se află pe o peninsulă; de peninsulă. // s.m. și f. Locuitor al unei peninsule. [Cf. fr. péninsulaire]. Vezi definitia »

chesedár, chesedári, s.m. (înv.) 1. (la turci) casier la Ministerul de Finanțe. 2. (în Moldova) arhivarul Divanului. Vezi definitia »

PROBÁR s.n. Album de modele de litere, ornamente, linii etc. folosite într-o tipografie. ♦ Album de imprimare, în special de accidențe, executate într-o tipografie. [< probă + -ar, după germ. Probenbuch]. Vezi definitia »

SOLITÁR, -Ă, solitari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se găsește singur; izolat, singuratic. ◊ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. S. n. Piatră prețioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius. Vezi definitia »

BIMOLECULÁR, -Ă, bimoleculari, -e, adj. (Fiz., Chim.) Cu două molecule. – Din fr. bimoléculaire. Vezi definitia »