MÉJDINĂ, mejdine, s. f. (Reg.) Hat, răzor, hotar (între două ogoare, proprietăți); mejdă. – Din bg. meždina. Vezi definitia »

POLIDRÚPĂ, polidrupe, s. f. Tip de fruct format din mai multe drupe. – Poli- + drupă. Vezi definitia »

MANDÓLĂ s.f. Instrument cu coarde ciupite, derivat din lăută, având coardele mai groase decât ale mandolinei. [Var. mandoră s.f. / < it. mandola]. Vezi definitia »

FALÉZĂ s.f. Țărm abrupt format prin acțiunea de eroziune a valurilor de-a lungul țărmurilor lacustre, marine sau oceanice. ♦ Fâșie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare. [< fr. falaise]. Vezi definitia »

LEGÉNDĂ s. f. 1. povestire cu caracter fantastic, miraculos, transmisă în special pe cale orală, în care se explică apariția unor plante, animale, locuri etc. ◊ piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter narativ. 2. inscripție (pe o monedă, medalie). 3. explicație dată semnelor convenționale de pe o hartă etc. ◊ text care se găsește sub un desen, sub o gravură, schemă etc. (< fr. légende, lat. legenda) Vezi definitia »