DISTRIBÚȚIE, distribuții, s. f. 1. Distribuire, repartizare; mod de distribuire, de repartizare. ♦ Spec. Repartizarea rolurilor dintr-o piesă, dintr-o operă etc. la actori, la cântăreți; p. ext. ansamblul actorilor, cântăreților care joacă într-o piesă, într-o operă etc. ♦ (Lingv.) Proprietate a unui element de a apărea sau nu în diferite contexte; totalitate a vecinătăților unui element. 2. Ansamblul organelor unei mașini care comandă automat efectuarea diferitelor faze de funcționare a mașinii. – Din fr. distribution, lat. distributio. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

TRAHEOSCOPÍE s. f. examen endoscopic al traheii. (< fr. trachéoscopie) Vezi definitia »

CARDIOMETRÍE s. f. măsurare a dimensiunilor inimii sau a forței sale de contracție. (< fr. cardiométrie) Vezi definitia »

PRATOLOGÍE s.f. Știință care studiază pajiștile. [Gen. -iei. / < it. pratologia, cf. lat. pratum – pajiște, gr. logos – știință]. Vezi definitia »