ȚĂRĂNÍSM s. n. 1. curent politic și ideologic, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care pornea de la ideea rolului conducător al țărănimii, considerată ca o clasă socială unitară, într-un stat preponderent agrar. 2. curent apărut în gândirea economică după primul război mondial, care își propunea să studieze legile de dezvoltare în economiile agrare pe baze specifice, independent de doctrina generală a economiei politice. 3. tendință a unor scriitori de a-și alege motive de inspirație din viața satului. 4. vorbă, faptă, comportare grosolană. (< țărăn/ime/ + -ism) Vezi definitia »

POMPIERÍSM s.n. (Franțuzism) Manieră a artiștilor și a literaților denumiți „pompieri”; stil afectat, pompos. [< fr. pompiérisme]. Vezi definitia »

TAȘÍSM s. n. direcție în pictura abstractă de după cel de-al doilea război mondial, originală în practica diviziunii culorii în tonuri pure, specifică neoimpresionismului, ca și în unele tendințe, precum cele ale picturilor extrem-orientale, în care hazardul intervine ca un element creator al structurării imaginii. (< fr. tachisme) Vezi definitia »

REGALÍSM s. n. Concepție politică care preconizează regalitatea ca formă de guvernământ; atașament față de monarhie sau față de rege; monarhism. – Regal² + suf. -ism (după fr. royalisme). Vezi definitia »

ANTIREALÍSM s.n. Negarea valorii realității obiective, a existenței sale, a legilor ei și a mijloacelor de a o cunoaște. [Pron. -re-a-. / < anti + realism]. Vezi definitia »