surúț, -ă, adj. (reg.) (cal) care bate în sur; suruleț. Vezi definitia »

TERȚ, -Ă adj. Care vine în al treilea rând; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte într-un contract sau într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul terțiului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. [< lat. tertius, it. terzo]. Vezi definitia »

ștonț, ștonțuri, s.n. (reg.) grămadă mare de lemne. Vezi definitia »

lapanéț s.n. (reg.) plăcintă coaptă pe vatră. Vezi definitia »

OSÚȚ, osuțe, s. n. (Pop.) Oscior. – Os + suf. -uț. Vezi definitia »