secătór, secătoáre, adj. (înv.; despre râuri, izvoare, bălți, lacuri, fântâni etc.) care seacă. Vezi definitia »

LABRADÓR² s. m. 1. rasă de rațe de talie mică, cu penajul negru și carnea fină. 2. rasă de câini de vânătoare cu părul scurt, robuști, buni înotători. (< fr. labrador) Vezi definitia »

DEVORATÓR, -OÁRE, devoratori, -oare, adj. Devorant. – Din fr. devorateur. Cf. devora. Vezi definitia »

cuptór (cuptoáre), s. n. – 1. Construcție de cărămidă, piatră etc. pentru copt pîinea. – 2. Mașină de gătit, plită. – 3. Cantitate de pîine coaptă o dată. – 4. Sobă în casele de țară, vatră. – 5. Arșiță, căldură mare. – 6. Luna iulie. – Istr. coptor. Lat. *coctorium (Densusianu, Rom., XXXIII, 277; Candrea-Dens., 371; REW 2019; Jokl, BA, IV, 195; DAR); cf. alb. koftor, abruz. kottora „ceaun”, calabr. cuttuoru, it. cottoio (Battisti, II, 1140). Cf. coace. – Der. cuptorar, s. m. (lucrător la un cuptor); cuptorie, s. f. (acoperiș de protecție la cuptorul casei, în Trans.); cuptoriș, s. n. (Trans., nișă făcută de obicei pe fundul gropii pentru a pune sicriul lateral). După Capidan, Raporturile, 223 și Mladenov 251, din rom. provine bg. koptor „balegă uscată”; pare însă mai puțin probabilă legătura acestui cuvînt cu coptură. Vezi definitia »

TELEREDÁCTOR, -OÁRE s. m. f. redactor la emisiunile de televiziune. (< tele² + redactor) Vezi definitia »