coșar, coșare, s.n. (pop.) 1. îngrăditură de nuiele pentru adăpostul vitelor, cailor și al oilor; staul. 2. acaret pentru uscatul și păstratul porumbului; pătul, porumbar, sâsâiac. 3. împletitură de nuiele fără fund, pusă peste loitrele carului, pentru căratul porumbului. 4. împletitură de nuiele pentru uscat poame; loșniță, slaniță. 5. locuință ciobănească primitivă. 6. casă proastă, fără ferestre; bordei. Vezi definitia »

SEMIORBICULÁR, -Ă adj. semirotund. (< fr. semi-orbiculaire, lat. semiorbicularis) Vezi definitia »

BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. S. n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [Var.: bălegár s. n., s. m.] – Baligă + suf. -ar. Vezi definitia »

INTERARTICULÁR, -Ă adj. (Med.) Dintre articulații. [< fr. interarticulaire]. Vezi definitia »

sar de la o idee la alta Vezi definitia »