Definita cuvantului silen
SILÉN, sileni, s. m. Nume dat, în mitologia greacă, satirilor bătrâni; p. ext. persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică. – Din lat. Silenus, fr. Silène.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu silen
SCHIZOGÉN, -Ă adj. 1. care ia naștere prin diviziune. 2. care se reproduce prin schizogeneză. (< fr. schizogène) Vezi definitia »
BETHLEN (BETLENI), familie de nobili maghiari din Transilvania, originară din neamul Becse-Gergely. Mai importanți: Farkas B. (1639-1679), istoriograf și cancelar al Transilvaniei. Scrierea sa „Historia de rebus Transilvanicis” prezintă perioada dintre 1525 și 1609, cuprinzînd știri și despre Țara Românească și Moldova (Petru Rareș, Despot Vodă, Mihai Viteazul și Radu Șerban); János B. (1613-1678), istoriograf și cancelar al Transilvaniei între 1629 și 1673, cu referiri la Moldova și Țara Românească; Miklós B. (1642-1716), om de stat, cancelar al Transilvaniei și memorialist. A lăsat o valoroasă autobiografie. Vezi definitia »
SEIMÉN, seimeni, s. m. (În sec. XVII-XVIII, în Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe, a căror atribuție era paza curții domnești. [Var.: siimén, simén s. m.] – Din tc. seğmen. Vezi definitia »
IZOCARÉN, -Ă adj. (Despre volumele unei nave scufundate în apă) Care sunt egale, dar de forme diferite. [Var. isocaren, -ă adj. / < fr. isocarène]. Vezi definitia »
AMINOBENZÉN s. m. anilină. (< fr. aminobenzène) Vezi definitia »