NEOCLÁSIC, -Ă adj. I. referitor la neoclasicism. ♦ stil ~ = stil care are ca model arta și arhitectura clasică. II. curent ~ = curent în știința economică burgheză, care, afirmând capacitatea de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele sale clasice. (< fr. néo-classique) Vezi definitia »

DINÁSTIC, -Ă adj. 1. Referitor la dinastie, de dinastie. 2. Partizan al dinastiei. [Cf. fr. dynastique, it. dinastico, gr. dynastikos]. Vezi definitia »

ERMENÉUTIC, -Ă, ermeneutici, -ce, adj. V. hermeneutic. Vezi definitia »

FICOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ficologie. [< fr. phycologique]. Vezi definitia »

INFRAACÚSTIC, -Ă adj. (despre vibrații acustice) cu frecvența sub limita inferioară a audibilității. (< fr. infra-acoustique) Vezi definitia »