VILANÉLĂ s. f. 1. poezia cu formă fixă (în literatura franceză), cu 18 versuri, pe două rime. ◊ scurtă poezie pastorală. 2. cântec vocal cu caracter dansant, de origine napolitană, din sec. XV-XVI, plin de vivacitate ritmică, de voie bună. 3. piesă cu caracter de dans țărănesc, în tempo vioi. (< fr. villanelle, it. villanella) Vezi definitia »

GLICOPROTEÍDĂ, glicoproteide, s. f. (Biochim.) Proteină care conține în moleculă glucide. – Din fr. glycoprotéides. Vezi definitia »

țúhă, țúhe, s.f. (reg.) 1. vârf stâncos, ascuțit. 2. pădure sub vârfuri stâncoase; desiș, hățiș. Vezi definitia »

Lipsă de voin ă, de spontaneitate, de ini iativă. Vezi definitia »

SLÚJNICĂ, slujnice, s. f. (Astăzi rar) Femeie angajată pentru a munci în familia sau în gospodăria altuia; slugă, servitoare. – Din sl. služĩnikŭ. Vezi definitia »