CONTRADÍCȚIE s.f. 1. Categorie filozofică care reflectă raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora. ◊ (Log.) Raport de contradicție = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând însă nedeterminat; în contradicție (cu...) = în opoziție, în dezacord (cu...) 2. Nepotrivire, contrazicere (între idei sau fapte). [Gen. -iei, var. contradicțiune s.f. / cf. lat. contradictio, fr. contradiction]. Vezi definitia »

HEMOPATÍE s. f. denumire generică pentru bolile sângelui. (< fr. hémopathie) Vezi definitia »

JELÁNIE, jelanii s. f. 1. Plângere, tânguire, jeluire. ♦ Cântec trist. 2. Jale¹ (1), durere adâncă. 3. Doliu, durere mare. – Din sl. želanije. Vezi definitia »

ISOHOLOGAMÍE s. f. conjugare a gameților complet identici ca formă și sexualitate. (< fr. isohologamie) Vezi definitia »

GARANȚÍE s. f. obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție trebuie să apere pe cineva de o pagubă eventuală sau să-l despăgubească de o pagubă suferită. ♦ a lua (pe cineva) pe ~ = a garanta pentru cineva; a prezenta ~ = a oferi încredere, certitudine, siguranță. (< fr. garantie, it. garanzia) Vezi definitia »