Definita cuvantului canon
CANÓN, canoane, s. n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferință, chin. 3. Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament. 4. Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regulă rigidă, formalistă. 5. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie. ♦ Cântare bisericească; p. ext. cântec; glas. 6. Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice. – Din sl. kanonŭ, fr. canon, germ. Kanon.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu canon
CHESTERTON [tʃéstətən], Gilbert Keith (1874-1936), scriitor englez. A cultivat aproape toate genurile literare, dar s-a impus mai ales prin romanele filozofice, sociale sau parodic-polițiste, caracterizate prin umorul grotesc și stilul paradoxal („Numitul Joi”, „Povestirile părintelui Brown”, „Omul care știa prea multe”). Vezi definitia »
PITÓN s.n. Piron folosit în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. [< fr. piton]. Vezi definitia »
COSMOTRÓN s.n. (Fiz.) Accelerator de particule; sincrofazotron. [< fr. cosmotron]. Vezi definitia »
ILEÓN, ileonuri s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. [Pr.: i-le-on] – Din fr. ileon. Vezi definitia »
ORGANÓN s. n. instrument al gândirii, al cercetării științifice. (< gr. organon) Vezi definitia »