intrătór, intrătoáre, adj. (înv.) care intră. Vezi definitia »

IMPERÁTOR s. m. titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau senat după o victorie. (< lat. imperator) Vezi definitia »

REZERVÓR, rezervoare, s. n. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide sau de materiale granulare ori pulverulente, ◊ Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a fi folosite în scopuri tehnice. – Din fr. réservoir. Vezi definitia »

CONTRACTÓR, -OÁRE adj. care contractează (I, 1). (< fr. contracteur) Vezi definitia »

Recoltator (de obicei indienii practica aceasa „meserie”)de cauciuc in jungla braziliana. Vezi definitia »