BIPARTÍȚIE s. f. diviziune în două părți. (< fr. bipartition) Vezi definitia »

OMOGRAFÍE s.f. Faptul sau însușirea de a fi omograf; situația în care se află două cuvinte omografe. ♦ (Mat.) Corespondență biunivocă între două spații proiective. [Gen. -iei. / < fr. homographie]. Vezi definitia »

OMOFONÍE s. f. 1. însușirea de a fi omofon. 2. tehnică de compoziție în care o voce predomină, iar celelalte o acompaniază. 3. ansamblu de halucinații în care una dintre voci ocupă o poziție dominantă. (< fr. homophonie) Vezi definitia »

SOMESTEZÍE s. f. transmitere a informațiilor senzoriale de la receptorii întregii suprafețe a corpului și de la structurile somatice profunde (mușchi, articulații) la măduva spinării. (< fr. somesthésie) Vezi definitia »

cherchelíe s.f. (înv.) fiare, ferecătură. Vezi definitia »