ARS, -Ă, arși, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. ◊ Expr. A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare). ♦ Carbonizat în parte sau integral; distrus sub acțiunea unui agent corosiv, a unui acid etc. Mâncare arsă. Stofă arsă. ♦ Care a fost supus acțiunii focului (cu un scop anumit). Cărămidă arsă. ♦ (Despre oameni) Care are pielea înroșită, pârlită sau bășicată de soare; (despre pielea oamenilor) înroșit, pârlit sau bășicat de soare. 2. (Adesea fig.) Uscat, pârjolit (de soare, de secetă etc.). 3. Fig. (Despre inimă, suflet etc.) Zdrobit, distrus. – V. arde. Vezi definitia »

EXTRÓRS, – Ă adj. (Biol.) Ale cărui antere sunt deschise în afară; (despre un organ) curbat în afară față de axul central. [< fr. extrorse, lat. extrorsum – în afară]. Vezi definitia »

nouă-ntors expr. (șc.) nota șase. Vezi definitia »

cu dus și întors expr. riscant. Vezi definitia »

HORS-CONCOURS OR-CONCÚR/ s. n. inv. persoană consacrată, care evoluează în afara concursului. (< fr. hors-concours) Vezi definitia »