Definita cuvantului sfărâmătură
SFĂRÂMĂTÚRĂ, sfărâmături, s. f. Obiect spart în bucăți (mici); fragment, bucată dintr-un astfel de obiect. [Var.: sfărmătúră s. f.] – Sfărâma + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sfărâmătură
PRIMĂRÍȚĂ, primărițe, s. f. 1. Soția primarului; primăreasă. 2. Femeie care îndeplinește funcția de primar (II); primăreasă. – Primar + suf. -iță. Vezi definitia »
ÎMPUȘCĂTÚRĂ, împușcături, s. f. 1. Zgomot produs de explozia încărcăturii unei arme de foc; pocnet de pușcă. 2. Încărcătură explozivă introdusă într-o rocă sau într-un zăcământ de minereu spre a le sfărâma. – Împușca + suf. -ătură. Vezi definitia »
CIÚPĂ, ciupe, s. f. (Reg.) Albie în care se scaldă copiii mici; apa în care li se face baie. – Comp. bg. čipa. Vezi definitia »
cúcă1, cúci, s.f. (reg.) 1. măciucă cu cârlig cu care se lovește în cap morunul prins la cârlige. 2. instrument de pescuit alcătuit dintr-o plasă pe două inele puse cruciș; capcană, gaie, năpastă. 3. (reg.) o parte a războiului de țesut. Vezi definitia »
CLAPÉTĂ, clapete, s. f. Clapă mică, spec. clapă care intră în construcția unui robinet. – Din fr. clapet. Vezi definitia »