SUBCOMISIÚNE s.f. v. subcomisie. Vezi definitia »

pierzăciúne s.f. (înv.) pierzare. Vezi definitia »

Persoane care au murit in aceeasi imprejurare,fara sa se poata stabili daca una a supravietuit celeilalte,ele fiind socotite ca au murit deodata. Vezi definitia »

DIFRACȚIÚNE s.f. v. difracție. Vezi definitia »

REȚÍNE vb. I. tr. 1. a ține în loc, a împiedica de la ceva. ◊ a ține închis, arestat, a priva de libertate. 2. a ține asupra sa, a păstra. 3. a rezerva. 4. a opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva. 5. a ține minte. 6. (jur.) a se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor. II. tr., refl. (fig.) a (se) stăpâni. (după fr. retenir) Vezi definitia »