DEMONSTRÁȚIE, demonstrații, s. f. 1. Dovedire, pe bază de argumente și de exemple concrete, a realității unui fapt; demonstrare, argumentare. ♦ Șir de calcule, de raționamente etc. prin care se dovedește adevărul unei teoreme sau conținutul unei formule. 2. Procedeu de adâncire deductivă a adevărului unui enunț. 3. Manifestație publică cu caracter politic-social. 4. Exteriorizare a unui sentiment. ♦ Demonstrație de forță = concentrare și desfășurare a unor forțe militare cu scopul de a intimida. – Din fr. démonstration, lat. demonstratio, (3) după rus. demonstrațiia. Vezi definitia »

PUTUROȘÉNIE, puturoșenii, s. f. 1. Ceea ce miroase urât, ceea ce răspândește un miros greu; miros greu, urât, răspândit de ceva sau de cineva. 2. Trândăvie, lenevie. ♦ Epitet dat unui om leneș, murdar. – Puturos + suf. -enie. Vezi definitia »

CENESTOPATÍE (‹ fr.) s. f. Tulburare a cenesteziei, constînd în trăirea unor impresii penibile privind starea organică generală sau parțială (senzație de jenă și de rea funcționare organică, senzații de furnicături, arsuri etc.) care au mai puțin o semnificație obiectivă, cît una subiectivă, ele fiind exprimate ca simptome ale unei presupuse maladii. Vezi definitia »

NEUROPSIHOLOGÍE s. f. disciplină care studiază fenomenele psihice în relațiile lor cu structura sistemului nervos central. (< fr. neuropsychologie) Vezi definitia »

FÚCSIE, fucsii, s. f. (Bot.) Cerceluș. [Acc. și: fucsíe] – Din fr. fuchsia. Vezi definitia »