perjár, perjári, s.m. (reg.) 1. cel ce cultivă perji. (v.); prunar, cultivator de prune. 2. (art.) numele unui vânt. 3. (pl.) epitet dat de plutașii de la munte plutașilor de pe Bistrița, mai jos de Piatra Neamț. Vezi definitia »

BIMILENÁR, -Ă adj. cu o vechime, o durată de două mii de ani. (< fr. bimillénaire) Vezi definitia »

ogár (ogári), s. m. – Cîine de vînătoare iute la fugă. Sl., cf. bg., sb., cr., pol. ogar (Miklosich, Lexicon, 487; Cihac, II, 225; Conev 56), sl. zagaru, mag. agár. – Der. ogaratic (var. ogoratic), adj. (cu corpul asemănător celui de ogar); ogarcă, s. f. (femela ogarului); ogărește, adv. (ca un ogar); ogărime, s. f. (haită de ogari); ogarnic, adj. (asemănător ogarului). Vezi definitia »

CÂRCSERDÁR, cârcserdari, s. m. (Turcism înv.) Căpitan de jandarmerie (turcă); comandantul unei potere. – Din tc. kırserdarı. Vezi definitia »

OMILIÁR, omiliare, s. n. Carte bisericească care conține omilii. [Pr.: -li-ar] – Omilie + suf. -ar. Cf. fr. homiliaire. Vezi definitia »