MESIANÍSM s. n. credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistico-religioase, mesianice. ◊ atitudine profetică și de exaltare în împlinirea unei misiuni prin sacrificiu. (< fr. messianisme) Vezi definitia »

MITHRAÍSM s. n. Religie antică bazată pe cultul zeului persan al luminii și adevărului. – Var. (după alte surse) mitraism. – Din engl. Mithraism. Vezi definitia »

MONOFIZÍSM s.n. Doctrină creștină care admite numai natura divină a lui Cristos; monofizitism. [< it. monofisismo, fr. monophysisme, cf. gr. monos – unic, physis – natură]. Vezi definitia »

DRAMATÍSM s. n. 1. caracterul încordat al conflictului dintr-o operă dramatică. 2. (fig.) tensiune, încordare, zguduire sufletească. (< fr. dramatisme) Vezi definitia »

MERCANTILÍSM s. n. 1. doctrină economică practicată de o serie de țări europene în sec. XV-XVIII, care considera că avuția socială rezidă în acumularea de bani. 2. spirit negustoresc, comercial; preocupare de a câștiga bani prin orice mijloace. (< fr. mercantilisme) Vezi definitia »