Definita cuvantului sprânceană
SPRÂNCEÁNĂ, sprâncene, s. f. 1. Fire de păr scurte și dese crescute în linie arcuită deasupra orbitei ochiului (pentru a împiedica scurgerea transpirației în ochi). ◊ Expr. A încreți (sau a încrunta) sprâncenele = a fi posomorât sau nemulțumit. A ridica sprâncenele (sau din sprâncene) = a privi mirat, a arăta surprindere, nedumerire sau nemulțumire. A se uita (sau a pândi) pe sub sprâncene = a se uita pe furiș. A alege pe (sau după) sprânceană = a alege ce e mai bun, mai prețios etc. A fi cu ochi și cu sprâncene = a fi prea exagerat, prea bătător la ochi, prea evident (pentru a putea fi tăgăduit). 2. Fig. Muchie, culme, creastă, coamă (de deal). 3. Fig. Margine, poală; fâșie (de lumină). [Var.: sprinceánă s. f.] – Probabil lat. *supercina (< supercilia + gena).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sprânceană
MICROZÓNĂ, microzone, s. f. 1. Regiune din masa solului arabil în care sunt grupate particule cu funcțiuni biochimice identice. 2. (În sociologie) Zonă de mică întindere. – Din fr. microzone. Vezi definitia »
scorțúcă s.f. (reg.; în sintagmă) scorțucă de fohei = scorțișoară (aromată). Vezi definitia »
GARGÚSĂ s. f. săculeț cu praf de pușcă folosit la tunurile cu calibru mare. (< fr. gargousse) Vezi definitia »
caleașcă, calești s. f. (deț.) 1. dispozitiv format dintr-o ață cu o greutate legată la un capăt, cu ajutorul căreia se transmite prin vizetă, de la o încăpere la alta, obiecte sau mesaje. 2. orice metodă de transmitere ilegală a informației într-un penitenciar. Vezi definitia »
ȘÁRJĂ s. f. I. 1. atac impetuos (cu arme albe) al cavaleriei. ◊ (fig.) atac (violent). 2. (sport) atac plin de elan asupra adversarului. II. 1. înfățișare caricaturală a unui personaj, a unei idei etc. 2. lucrare, creație în care se caricaturizează. III. 1. încărcătură normală a unui furnal, care se prelucrează pentru a se obține un metal cu o anumită compoziție; cantitatea de metal lichid din această încărcătură. ◊ proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. 2. cantitate totală de material lemnos destinată a fi uscată. (< fr. charge) Vezi definitia »