bistríț (bístriță), adj. – Acidulat, acru; se spune mai ales despre o varietate de prune. Sl. *bystrĭcĭ, de la bystrŭ „rapid; iute” (DAR). Se folosește în Mold. și Trans.; cf. iute. De aceeași origine este toponimul Bistrița. Vezi definitia »

zmeuléț (zme-u-) s. m., pl. zmeuléți Vezi definitia »

jgăț, jgăți, s.m. (reg.) copil mic și iute; zgâtie. Vezi definitia »

ÎNTREGÚȚ, -Ă, întreguți, -țe, adj. (Fam., întărind pe „întreg”, „întreagă”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uț. Vezi definitia »

neifărț s.m. (reg.) ienibahar. Vezi definitia »