Definita cuvantului stăreție
STĂREȚÍE, stăreții, s. f. 1. Funcție, demnitate de stareț; timpul cât cineva exercită această funcție. 2. Locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri. – Stareț + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stăreție
NECROFAGÍE s. f. 1. însușire a organismelor necrofage. 2. tendință morbidă, la alienați, de a mânca carne cadaverică. (< fr. nécrophagie) Vezi definitia »
METROPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică a afecțiunilor uterului. [Gen. -iei. / < fr. métropathie, cf. gr. metra – uter, pathos – boală]. Vezi definitia »
DOCIMOLOGÍE s. f. disciplină care cercetează problemele examinării și notării elevilor, a candidaților la examene și concursuri. (< fr. docimologie) Vezi definitia »
COACHIZÍȚIE s.f. Achiziție comună făcută de mai multe persoane. [Pron. co-a-, gen. -iei. / < fr. coacquisition]. Vezi definitia »
ELONGÁȚIE, elongații, s. f. 1. Valoarea, într-un moment dat, a unei mărimi care variază periodic în timp. 2. Distanța unghiulară dintre doi aștri în raport cu pământul. 3. Extensiune accidentală sau terapeutică a unui ligament sau nerv. – Din fr. élongation, lat. elongatio. Vezi definitia »