CĂRĂBUȘÉL, cărăbușei, s. m. Insectă dăunătoare din ordinul coleopterelor, asemănătoare cu cărăbușul, dar mai mică și mai păroasă decât acesta (Rhizotrogus solstitialis). – Cărăbuș + suf. -el. Vezi definitia »

RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii, a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice. [Var.: ráșpă, ráșpilă s. f., ráșpil, ráșpăl s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel. Vezi definitia »

PÉNDEL s. n. mod de rulare a unui film în mai multe săli, părțile acestuia fiind proiectate pe rând. (< germ. Pendel) Vezi definitia »

OTOCÉL s. n. veziculă auditivă, specifică nevertebratelor. (< fr. otocèle) Vezi definitia »

cel mai de cacat lucru, uratșlut Vezi definitia »