becáță (becáțe), s. f. – Pasăre (Scolopax rusticola). – Var. becaț, bicaț. It. beccaccia, prin intermediul ngr. μπεϰάτζα (DAR și REW 1013 derivă direct din fr. bécasse). – Der. becațină, s. f. (becață, Gallinago media), din fr. bécassine contaminat cu becață. Vezi definitia »

AUTODISCIPLÍNĂ, s. f. Disciplină liber consimțită. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + disciplină. Vezi definitia »

scocioreálă, scocioréli, s.f. 1. (reg.) căutare, cercetare minuțioasă. 2. (înv. și reg.; în forma: scoroceală) trezitul brusc din somn, la o oră nepotrivită. Vezi definitia »

GRÉFĂ², grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe² (1). – Din fr. greffe. Vezi definitia »

MARȘRÚTĂ s. f. v. marșrut. Vezi definitia »