DISCOBÓL, -Ă s. m. f. atlet care practică aruncarea discului. (< fr. discobole, gr. diskobolos) Vezi definitia »

SUPRAMONOPÓL s. n. monopol internațional. (< supra¹- + monopol) Vezi definitia »

ARBORÍCOL, -Ă, arboricoli, -e, adj. (Despre insecte, animale) Care trăiește pe arbori sau printre arbori. – Din fr. arboricole. Vezi definitia »

ABRASTÓL s.m. Sare de calciu a naftolului, folosită ca substanță antiseptică în vinificație. [Nume comercial]. Vezi definitia »

stol (-luri), s. n. – 1. Masă. – 2. Reședință, capitală. – Megl. stol „scaun”. Sl. stolŭ „bază”, din v. germ. stôls (› germ. Stuhl), cf. cr., slov., rus. stol „masă” (Cihac, II, 370). Înv. – Der. stoler, s. m. (tîmplar, dulgher), din sl. stolarĭ, rut., rus. stoljar (Tiktin; Conev 76); stolerie, s. f. (tîmplărie); stoleriță s. f. (nevastă de tîmplar); stoliță, s. f. (înv., capitală, reședință), dim sb., rus. stolica; stolnic, s. m. (înv., servitor care se ocupa de masă; înv., băiat la bucătărie; dregător domnesc, șeful bucătărie palatului; din sec. XVIII, titlu onorific de boierie, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de căpitan), din sl. stolĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46); stolniceasă, s. f. (nevastă de stolnic); stolnicie, s. f. (slujba de stolnic); stolnicel, s. m. (băiat care servea masa). – Din rom. provine ngr. στόλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 79). Vezi definitia »