CLORUREMÍE s. f. prezență a clorurilor în sânge. (< fr. chlorurémie) Vezi definitia »

afirmatie ne dreapta, in justa, mincinoasa, cu caracter/scop vadit tendentios, facuta cu scopul de a apara un fapt o idee, o teorie in absenta unor argumente fara acoperire argumentata credibil sau legal. lat: in jure Vezi definitia »

PREPOZÍȚIE s. f. parte de vorbire neflexibilă care indică un raport sintactic între doi termeni. (< fr. préposition, lat. praepositio) Vezi definitia »

CONFLAGRÁȚIE s. f. conflict de mari proporții, război extins între mai multe state. (< fr. conflagration, lat. conflagratio) Vezi definitia »

HIPERTIROIDÍE s. f. boală cauzată de o hipersecreție a glandei tiroide; hipertiroidism. (< fr. hyperthyroïdie) Vezi definitia »