Definita cuvantului stricățel
STRICĂȚEL, -EÁ, -ÍCĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat (7); (cam) depravat, corupt. ♦ (Pop.) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). – Strica + suf. -ățel.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stricățel
pităcél, pităcéi, s.m. (înv.) gologănaș, gologănel. Vezi definitia »
PĂLTÍNEL, păltinei, s. m. (Pop.) Păltinaș. – Paltin + suf. -el. Vezi definitia »
tembél (-lă), adj. – Nepăsător, inert. – Mr., megl. timbel. Tc. (per.) tembel (Șeineanu, II, 355; Lokotsch 2064; Ronzevalle 67), cf. ngr. τεμπέλης, bg., sb. dembel. – Der. tembelîc, s. n. (indolență, apatie); tembelism, s. n. (indolență). Vezi definitia »
MIEL- v. mielo-. Vezi definitia »
izvorél s.n. (pop., înv.) izvoraș. Vezi definitia »