SCẤNCET, scâncete, s. n. Plâns înăbușit, slab și întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. -et. Vezi definitia »

SIGNÉT s. n. panglică subțire care se atașează la partea de sus a cotorului unei cărți pentru a ușura găsirea paginii; semn de carte. (< fr. signet) Vezi definitia »

CORNÉT s.n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc.; conținutul unui astfel de pachet. 2. Cornet acustic = dispozitiv în formă de pâlnie, care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; cornet cu pistoane = instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, dar prevăzut cu pistoane în loc de ventile; trompetă de dimensiuni reduse și mai sensibilă folosită în jazul modern. 3. (Anat.) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (Geol.) Martor de eroziune aproape conic, care se ridică deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. [Pl. -te, -turi. / < fr. cornet, cf. it. cornetto]. Vezi definitia »

cuplét (cupléte), s. n. – 1. Strofă. – 2. Cîntecel. – 3. (Înv.) Joc popular. Fr. couplet. Pentru ultimul sens, cf. arg. cuplerai, s. n. (bordel), din germ. Kupplerei. – Der. cupletist, s. m. (cîntăreț). Vezi definitia »

geanabét (geanabéți), s. m. – Tont, prost, netot. – Var. genabet. Tc. cenabet „om necurat” (Șeineanu, II, 187; Ronzevalle 70), cf. ngr. τζαναμπέτης, alb. șb. ğenabet, bg. dženabet. Vezi definitia »