OMULÉȚ, omuleți, s. m. 1. Diminutiv al lui om; om mic de statură. 2. Fig. Om neînsemnat, fără nici un merit; om cu preocupări mărunte, meschine. – Om + suf. -uleț. Vezi definitia »

UNGHÉȚ, unghețe, s. n. (Pop.) Ungher. – Din ungh[er] + suf. -eț. Vezi definitia »

cloț¹, clóțuri, s.n. (reg.) 1. trunchi de stejar tăiat în bucăți; bălvan, bulan, butuc, colchiș, coltiș, gros; boc, buștean. 2. cui de lemn sau de fier folosit la înnăditul tânjelilor. 3. zăvor. Vezi definitia »

păpucúț, păpucúți, s.m. (reg.) ghetuță. Vezi definitia »

ANÚNȚ s. n. înștiințare scrisă; aviz. (după fr. annonce) Vezi definitia »