COLOCATÁR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire. Vezi definitia »

firesár, firesári, s.m. (reg.) insectă mică de culoare cafenie, acoperită cu peri; atacă frunzele și cireșele; prunar, burghiaș, burghieș. Vezi definitia »

șpanár, șpanáre, s.n. (reg.) cuțit special de făcut draniță. Vezi definitia »

CHIROGRAFÁR, -Ă adj. (jur.; despre persoane; și s.) care deține un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată. (< fr. chirographaire) Vezi definitia »

CINCÁR, cincari, s. m., adj. (Reg.) (Cal) care are cinci ani. – Cinci + suf. -ar. Vezi definitia »