EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre. Vezi definitia »

OLIGOCHÉTE s. n. pl. clasă de anelide terestre sau de apă dulce, cu corpul acoperit cu puțini perișori chitinoși: râma. (< fr. oligochètes) Vezi definitia »

INAUTENTICITÁTE s. f. lipsă de autenticitate. (< fr. inauthenticité) Vezi definitia »

PATOGENITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este patogen; capacitate a unei specii de microbi de a produce o boală. [Cf. germ. Pathogenität]. Vezi definitia »

Este o oală de fiert sub presiune Vezi definitia »