PERPENDICULÁR, -Ă adj. 1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreaptă sau pe un plan încât să formeze un unghi drept. 2. Stil perpendicular = variantă a stilului gotic creată în Anglia în sec. XIV și manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, formate dintr-un șir de trunchiuri de copac răsturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. // s.f. Linie, dreaptă perpendiculară. [< fr. perpendiculaire, cf. lat. perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb]. Vezi definitia »

EXTRAAXILÁR, -Ă adj. (despre flori, muguri, ramuri) situat în afara axilei frunzei. (< fr. extraaxillaire) Vezi definitia »

neclar; echivoc Vezi definitia »

CVASISTELÁR, -Ă, cvasistelari, -e, adj. (Astron.; despre corpuri cerești) A cărui structură este asemănătoare stelelor. – Cvasi + stelar. Vezi definitia »

VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar. Vezi definitia »