Definita cuvantului subsidență
SUBSIDÉNȚĂ, subsidențe, s. f. 1. Mișcare de coborâre a unei mase de aer în atmosferă, însoțită de încălzirea aerului. 2. (Geol.) Proces de coborâre treptată a scoarței terestre, care are loc în bazinele de sedimentare. – Din fr. subsidence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu subsidență
BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare; îngăduință. 2. Tragere de inimă (pentru a face ceva); râvnă, zel, sârg. [Gen.-dat.: bunăvoinței] – Din bună + voință (după lat. benevolentia). Vezi definitia »
șápcă (șépci), s. f. – Capelă, caschetă. – Mr., megl. șapcă. Sl. šapŭka, bg., sb., cr., rus. šapka (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 385; Conev 84; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. pol. czapka (› ceapcă, s. f., înv., coif, cască), mag. csapka (Treml, Hung. Jb., IX, 302), tc. șabka. – Der. șepcar, s. m. (cel care confecționează șepci); șepcărie, s. f. (fabrică, magazin de șepci); șapcaliu, s. m. (persoană care poartă capelă), din tc. șapkali (Graur, Rom., LIII, 384; Scriban). Vezi definitia »
OGLINGIOÁRĂ s. f. v. oglinjoară. Vezi definitia »
pârsiiálă, s.f. (înv.) întărâtare. Vezi definitia »
ÎNCADRATÚRĂ, încadraturi, s. f. (Livr.) Ramă. – Din it. inquadratura. Vezi definitia »