CURĂTÚRĂ, curături, s. f. 1. Loc într-o pădure, curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat. 2. Deal sau povîrniș acoperit cu vii. – Din cura² + suf. -(ă)tură Vezi definitia »

SECĂTÚRĂ, secături, s. f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic. 2. (La pl.) Lucruri lipsite de valoare, de importanță; fleacuri; mofturi. – Seca + suf. -ătură. Vezi definitia »

a băga pleoapă expr. (intl.) a privi atent Vezi definitia »

SPONDILOPTÓZĂ s. f. cădere patologică a coloanei vertebrale în cavitatea pelviană. (< fr. spondyloptose) Vezi definitia »

HEMOCULTÚRĂ s.f. Însămânțare a unui mediu de cultură în sângele unui bolnav pentru a studia microbii care s-ar dezvolta în acest mediu. [< fr. hémoculture, cf. gr. haima – sânge, lat. cultura – cultură]. Vezi definitia »