ISÓN, (rar) isoane, s. n. Sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ◊ Expr. A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac. [Acc. și; íson] – Din ngr. íson. Vezi definitia »

STAGNOPLANCTÓN s. n. planctonul apelor stătătoare. (< fr. stagnoplancton) Vezi definitia »

SOVÓN, sovoane, s. n. (Pop.) 1. Văl purtat de femei ca podoabă; spec. văl de mireasă. ♦ Pânză albă care se pune mirilor pe cap, la cununie. 2. Pânză cu care se acoperă trupul mortului; giulgiu. 3. (La pl.) Veșminte, podoabe de prisos; zorzoane. [Var.: zovón s. n.] – Cf. bg. savan. Vezi definitia »

ȘOȘÓN, șoșoni, s. m. Încălțăminte de iarnă (din pâslă, cauciuc etc.) care se poartă peste pantofi. – Din fr. chausson. Vezi definitia »

tifón (-ónuri), s. n. – Pînză subțire pentru pansamente. Engl. tiffany (Tiktin). Vezi definitia »