hálcă (hắlci), s. f. – Bucată, porțiune, mai ales de carne. Mag. halk „așchie” (DAR). – Der. halcată, s. f. (Munt., bucată), probabil prin încrucișare cu bucată (după DAR, de la un mag. *halkott); hălcui (var. hălci), vb. (a ciopli; a șlefui); hălcitor, s. n. (rindea). Vezi definitia »

FOLCLORÍSTICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul creației folclorice; folclor (2). [Cf. germ. Folkloristik, rus. folkloristika]. Vezi definitia »

GEOMEDICÍNĂ s. f. studiul condițiilor fizice ale unei regiuni în raport cu sănătatea omului. (< engl. geomedicine) Vezi definitia »

poșoveálă, poșovéli, s.f. (reg.) totalitatea elementelor din lemn care fixează acoperișul din paie sau de stuf al casei. Vezi definitia »

CĂRĂRÚȘĂ, cărărușe, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -ușă. Vezi definitia »