Definita cuvantului caraulă
CARAÚLĂ, caraule, s. f. 1. Pază, gardă, strajă. 2. Om care face de pază; santinelă, caraulaș. – Din bg. karaul, ngr. karaúli.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu caraulă
AUTOFURGONÉTĂ, autofurgonete, s. f. Furgonetă autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto1- + furgonetă. Vezi definitia »
ESCALÁDĂ, escalade, s. f. Escaladare; suire, cățărare; ascensiune. ♦ Fig. Extindere treptată a unei acțiuni, a unui conflict etc.; escaladare. – Din fr. escalade. Vezi definitia »
NÉFLĂ s. f. carte de joc de mică valoare. (< fr. nèfle) Vezi definitia »
xilográfă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilográfei; pl. xilográfe Vezi definitia »
CÍSTRĂ s.f. Instrument muzical cu coarde ciupite, folosit în secolele XVI-XVII. [< fr. cistre]. Vezi definitia »