ECOSPÉCIE s. f. (biol.) specie fără izolare geografică, numai prin izolare genetică și ecologică. (< engl. ecospecies) Vezi definitia »

CONCATENÁȚIE, concatenații, s. f. 1. (Lingv.) Înlănțuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic. 2. (Lit.) Înlănțuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din fr. concaténation. Vezi definitia »

MUZEOLOGÍE s. f. știință care se ocupă cu studiul organizării muzeelor; muzeistică. (< fr. muséologie) Vezi definitia »

CONTÚZIE s.f. Leziune provocată prin lovire. [Gen. -iei, var. contuziune s.f. / cf. fr. contusion, lat. contusio]. Vezi definitia »

CRIALGEZÍE s. f. senzație dureroasă la aplicarea unui corp rece. (< fr. cryalgésie) Vezi definitia »