Definita cuvantului sufită
SUFÍTĂ1, sufite, s. f. Parte superioară a scenei, amenajată special pentru manevrarea dispozitivelor de iluminare, aerisire etc.; p. ext. element scenografic care acoperă sau decorează partea superioară a scenei. – Din it. soffitta, fr. soffite.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sufită
ALIDÁDĂ, alidade, s. f. Dispozitiv atașat la diferite aparate topografice, care servește la măsurarea unghiurilor. – Din fr. alidade, lat. alidada. Vezi definitia »
sféclă (-le), s. f. – Nap (Beta vulgaris). Mgr. σεῦϰλον, probabil prin intermediul sl. sveklŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 382; Vasmer, Gr., 139; Conev 48), cf. slov., ceh. svekla, rus. cvelklja, mag. czékla, ngr. σφέϰλι. – Der. sfecli, vb. (a o păți, a se speria, a fi surprins) pare a fi cuvînt de origine diferită, confundat cu sfeclă (după Cihac, II, 337 în loc de *sfetli, din sl. svĕtliti „a luci”, care nu se explică semantic, der. din sfeclă › „a deveni roșu ca sfecla”, general admisă, nu este probabilă, căci a înroși nu este semn caracteristic al fricii). Vezi definitia »
SANIDÍNĂ s. f. feldspat potasic incolor, alb, roz sau cenușiu, care se găsește în unele roci magmatice efuzive. (< fr. sanidine) Vezi definitia »
SÁBIȚĂ, sabițe, s. f. (Iht.) Sabie (2). – Din bg. sabica. Vezi definitia »
PRETÚRĂ s. f. 1. (la romani) demnitatea, funcția de pretor. 2. (în trecut) serviciul, funcția pretorului (3); local unde își exercita funcția. (< lat. praetura, fr. préture) Vezi definitia »