COMPLEXIÚNE s. f. 1. totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. ◊ (fig.) înfățișare, aspect. 2. simplocă. (< fr. complexion, lat. complexio) Vezi definitia »

RETORSIÚNE, retorsiuni, s. f. Luarea de către un stat față de altul a unor măsuri coercitive, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat împotriva celui dintâi. – Din fr. rétorsion. Vezi definitia »

EXPANSIÚNE, expansiuni, s. f. 1. Creștere a volumului unui sistem fizico-chimic; creștere a volumului unui gaz; extindere pe un spațiu a unui gaz; detentă (1). 2. Extindere a influenței și dominației economice și politice a unui stat asupra altuia; acaparare de teritorii străine. ♦ (Impr.) Dezvoltare economică impetuoasă. 3. Fig. Expansivitate, comunicativitate, exuberanță, vioiciune. [Pr.: -si-u-] – Din fr. expansion, lat. expansio, -onis. Vezi definitia »

DESCOMPÚNE vb. I. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra. II. refl. 1. (despre substanțe organice) a se strica, a se altera. ◊ (fig.) a se destrăma. 2. (fig.) a decădea moral; a-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. (după fr. décomposer) Vezi definitia »

CONVOCAȚIÚNE s. f. convocare. (< fr. convocation, lat. convocatio) Vezi definitia »