abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus) Vezi definitia »

rașpă, rașpe s. f. (er.) penis. Vezi definitia »

PRIÍNȚĂ, priințe, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priință = folositor. – Prii + suf. -ință. Vezi definitia »

COMBÁINĂ s. f. v. combină. Vezi definitia »

OOSFÉRĂ s. f. gamet femel la plante (corespunzător oocitului la animale) care, după fecundație, se transformă în ou. (< fr. oosphère) Vezi definitia »