PANLOGÍSM s.n. Concepție idealist-obiectivă potrivit căreia esența ultimă a universului ar fi o rațiune cosmică, desfășurarea fenomenelor universului constituind un proces logic, subordonat scopurilor acestei rațiuni. [< fr. panlogisme, it. panlogismo, cf. gr. pas – tot, logos – rațiune]. Vezi definitia »

EMPIRIOSIMBOLÍSM s. n. variantă a empiriocriticismului care consideră reprezentările și noțiunile nu ca imagini ale lumii materiale, ci numai ca simboluri ale senzației noastre. (< rus. empiriosimbolizm) Vezi definitia »

ALTRUÍSM s. n. Dispoziție sufletească de a acționa dezinteresat în favoarea altora. – Fr. altruisme. Vezi definitia »

REIONÍSM s. n. Mișcare în artele plastice din Rusia, la începutul sec. XX care își propunea să sugereze în pictură a patra dimensiune, să dea impresia că opera ar fi atemporală și aspațială. – Din fr. rayonnisme. Vezi definitia »

CLASICÍSM s. n. 1. Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco-latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei, caracterizată prin armonie, puritate, sobrietate etc. 2. Curent în arta si literatura europeană, apărut în sec. XVII în Franța, caracterizat prin imitarea modelelor antice greco-latine, prin interesul pentru aspectul moral, prin urmărirea unui ideal, prin disciplinarea imaginației și a sensibilității, prin ordine, echilibru și claritate. 3. Perioadă din istoria culturii universale sau naționale ale cărei creații reprezintă un maximum de realizare artistică pentru perioada respectivă. – Din fr. classicisme. Vezi definitia »