ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. Vezi definitia »

CAUZATÍV adj.n. Verb cauzativ = verb factitiv. [Pron. ca-u-. / cf. it. causativo, fr. causatif]. Vezi definitia »

EMULSÍV, -Ă adj. (despre semințe) din care se poate extrage uleiul. (< fr. émulsif) Vezi definitia »

NARATÍV, -Ă adj. cu caracter de narațiune. (< fr. narratif) Vezi definitia »

OLFACTÍV, -Ă adj. Referitor la miros, de miros; olfactic. [< fr. olfactif, cf. lat. olfactus – miros]. Vezi definitia »