sujecțiúne, sujecțiúni, s.f. (înv.) supunere. Vezi definitia »

DIRECȚIÚNE s.f. v. direcție. Vezi definitia »

OBLIGAȚIÚNE s.f. 1. V. obligație. 2. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă, care se negociază pe piața capitalului fictiv și care este folosită de stat sau de instituții publice pentru a-și procura mijloace bănești. 3. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă sau premiată folosită de instituțiile creditoare pentru a-și procura mijloace bănești din disponibilitățile populației. [Cf. lat. obligatio, fr. obligation]. Vezi definitia »

INTERCONEXIÚNE s.f. Sistem de legătură între mai multe rețele electrice, care asigură continuitatea debitului într-o regiune; interconectare. [Cf. fr. interconnexion]. Vezi definitia »

TRANSGRESIÚNE s. f. 1. invadare a uscatului de către apele oceanului planetar. 2. (biol.) extindere a arealului biogeografic al unui taxon în teritorii geografice noi. 3. apariția, în urma segregării sau a recombinării, a unor indivizi la care un anumit caracter este exprimat mai puternic (sau mai slab) decât la oricare din formele parentale. (< fr., engl. transgression, lat. transgressio) Vezi definitia »