Definita cuvantului conlocuitor
CONLOCUITÓR, -OÁRE, conlocuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. [Pr.: -cu-i-] – Conlocui + suf. -tor.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conlocuitor
CÁMFOR s.n. Substanță cristalizată, incoloră, cu miros caracteristic, care se extrage din lemnul unui arbore tropical sau se prepară sintetic. [< ngr. kamfora, cf. it. canfora, lat. med. camphora, ar. kafur]. Vezi definitia »
PRÓMPTOR s. n. aparat pe care se succed textele citite de prezentatori în fața unei camere de televiziune, caractere afișate pe primele poziții ale liniei de pe ecranul unui calculator. (< engl. prompter, fr. prompteur) Vezi definitia »
zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre Vezi definitia »
COMUTATÓR s.n. Dispozitiv pentru inversarea sensului unui curent electric sau pentru schimbarea unui sistem de conexiuni prin altul; întrerupător; șaltăr. [Pl. -oare (s.m.) -ori. / < fr. commutateur]. Vezi definitia »
AGRICULTÓR, -OÁRE, agricultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu agricultura. – Din fr. agriculteur, lat. agricultor. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z