aián (aiéni), s. m. – Personaj de vază în satul sau regiunea sa, notabil. Tc. ayan, din arab. a‘jân „ochi” (Șeineanu, II, 3; Lokotsch 38); cf. sb. ajan, fr. ayan (cf. Gamillscheg 64). Este termen propriu administrației turcești, care s-a păstrat numai în Dobr. N. N. Densusianu, Dacia preistorică, 1082, îl derivă fantezist din gr. ἄια. Vezi definitia »

UNITARIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al unitarismului; unitarist. (< fr. unitarien) Vezi definitia »

AMÁN interj., subst. 1. Interj. (Înv.) Îndurare! iertare! 2. Subst. (În expr.) A fi (sau a ajunge) la aman = a fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare. A lăsa (pe cineva) la aman = a părăsi (pe cineva) când are nevoie de ajutor. – Din tc. aman. Vezi definitia »

PELVIÁN, -Ă, pelvieni, -e, adj. Care aparține pelvisului, privitor la pelvis, din regiunea pelvisului. ◊ Oase pelviene = oasele care formează bazinul animalelor vertebrate superioare. Centură pelviană = centură osoasă formată din cele două oase coxale, care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală. Prezentare (sau poziție) pelviană = poziție anormală a fătului la naștere, cu bazinul înainte. [Pr.: -vi-an] – Din fr. pelvien. Vezi definitia »

PUBLICÁN s.m. (Ist.) Adunător, strângător de impozite publice. [< lat. publicanus, cf. fr. publicain]. Vezi definitia »