morocar, morocare s. n. (înv.) cinzeacă de băutură spirtoasă. Vezi definitia »

CLĂPÁR, clăpari, s. m. Încălțăminte pentru schi, înaltă până deasupra gleznei, închisă în față cu clape. – Clapă + suf. -ar. Vezi definitia »

MUHURDÁR, muhurdari, s. m. (Turcism înv.) Dregător însărcinat cu păstrarea sigiliului domnesc. – Din tc. mühürdar. Vezi definitia »

CLOPOTÁR, clopotari, s. m. 1. Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1). – Clopot + suf. -ar. Vezi definitia »

CALCÁR, calcare, s. n. Rocă sedimentară sau biogenă alcătuită din carbonat de calciu, de culoare albă, cenușie, roșie, neagră etc.; piatră-de-var. [Acc. și: cálcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire. Vezi definitia »