Definita cuvantului crainic
CRÁINIC, -Ă, crainici, -ce, subst. 1. S. m. (Înv.) Persoană care anunța mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților; vestitor. 2. S. m. și f. Persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc., anunță programul la o stație de radio, de televiziune sau la o manifestație; spicher. 3. S. m. (Reg.) Hăitaș, gonaci (la vânătoare). – Din ucr. krajnik.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu crainic
PERICÉNTRIC, -Ă adj. Așezat în jurul centrului. [< fr. péricentrique]. Vezi definitia »
țîrcóvnic (-ci), s. m. – Dascăl. – Var. țercovnic, țîrcomnic. Sl. crŭkovĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 435; Conev 108), cf. bg. crăkovnik, slov., rus. cerkovnik. Vezi definitia »
CARDIOTÓXIC, -Ă adj. (despre substanțe, agenți) care tulbură activitatea inimii. (< fr. cardiotoxique) Vezi definitia »
TRIBÁZIC, -Ă adj. Care posedă trei funcții bazice. [< fr. tribasique]. Vezi definitia »
BULIĆ [búlici], Frane (1846-1934), arheolog iugoslav. Specialist în epigrafia latină; a făcut săpături în orașul antic Salona, în apropiere de Split. Vezi definitia »